Category — Uncategorized

GUILLAUME POETUL ŞI ADMINISTRATORUL,

am văzut şi eu ciori pe acoperişul bisericii o guillaume
se încălzeau cu aripile desfăcute la soare
ciorile din emblemă ciorile din embemă

sub fereastra mea echilibru scîrbos – universal – negru
nici că mai poţi
să murmuri ceva să îngaimi o silabă guillaume

“şi liliacul e în plină expansiune privighetoarea cîntă”
pentru drumul despre care ştii totul mi-am reparat cu
grijă încălţămintea
n-a văzut numai kavafis n-a văzut numai eminescu

“mă copilul meu mă străinul meu mă
unde te duci tu mă

Jorge Luis Borges: The South
The man who landed in Buenos Aires in 1871 bore the name of Johannes Dahlmann and he was a minister in the Evangelical Church. In 1939, one of his grandchlidren, Juan Dahlmann, was secretary of a municipal library on Calle Cordoba, and he considered himself profoundly Argentinian. His maternal grandfather had been that Francisco Flores, of the Second Line-Infantry Division, who had died on the frontier of Buenos Aires, run through with a lance by Indians from Catriel; in the discord inherent betweeh his two lines of descent, Juan Dahlmann (perhaps driven to it by his Germanic blood) chose the line represented by his romantic ancestor, his ancestor of the romantic death. An old sword, a leather frame containing the daguerreotype of a blank-faced man with a beard, the dash and grace of certin music, the familiar strophes of Martin Fierro, the passing years, boredom and solitude, all went to foster this voluntary, but never ostentatioous nationalism. At the cost of numerous small privations, Dahlmann had managed to save the empty shell of a ranch in the South which had belonged to the Flores family; he continually recalled the image of the balsamic eucalyptus trees and the great rose-colored house which had once been crimson. His duties, perhaps even indolence, kept him in the city. Summer after summer he contented himself with the abstract idea of possession and with the certitude that his ranch was waiting for him on a precise site in the middle of the plain

Republic pentru informare trei articole din legea 47/1992:
Art.64. - Judecătorii Curţii Constituţionale sunt obligaţi:
a) să-şi îndeplinească funcţia încredinţată cu imparţialitate şi în respectul Constituţiei;
b) să păstreze secretul deliberărilor şi al voturilor şi să nu ia poziţie publică sau să dea consultaţii în probleme de competenţa Curţii Constituţionale;
c) în adoptarea actelor Curţii Constituţionale să-şi exprime votul afirmativ sau negativ, abţinerea de la vot nefiind permisă;
d) să comunice preşedintelui Curţii Constituţionale orice activitate care ar putea atrage incompatibilitatea cu mandatul pe care îl exercită;
e) să nu permită folosirea funcţiei pe care o îndeplinesc în scop de reclamă comercială sau propagandă de orice fel;
f) să se abţină de la orice activitate sau manifestări contrare independenţei şi demnităţii funcţiei lor.

Art.59. - (1) Rezultatul deliberării se înscrie într-o minută, care se semnează de judecătorii care au participat la şedinţă şi de magistratul-asistent.
(2) Magistratul-asistent va consemna de îndată în condica de şedinţă soluţiile date, care se semnează de către judecători.
(3) Judecătorul care a votat împotrivă poate formula opinie separată. Cu privire la motivarea deciziei se poate formula opinie concurentă. Opinia separată şi, după caz, cea concurentă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, împreună cu decizia.

Art.60. - (1) Deciziile, hotărârile şi avizele se redactează în scris de către magistratul-asistent care a participat la dezbateri, sub îndrumarea judecătorului-raportor. Termenul de redactare este de cel mult 30 de zile de la pronunţare.
(2) Deciziile, hotărârile şi avizele se certifică de către preşedintele Curţii Constituţionale şi de magistratul-asistent care a participat la dezbateri. Ele primesc număr în ordinea înscrierii lor în condica de şedinţă, separat pentru decizii, hotărâri şi avize.
(3) Curtea editează culegeri de decizii şi hotărâri şi organizează sistematizarea jurisprudenţei sale.

Replică

În legătură cu unele afirmaţii publicate în mass-media sub titlul: „Judecătoarea Iulia Motoc de la Curtea Constituţională s-a ante-pronunţat pe tema “pensiilor nesimţite” apărute pe Realitatea.net în data de 24 iunie 2010 şi apoi preluate în alte publicaţii, fac următoarele precizări :
În data de 12 mai 2010, mi-am exprimat o opinie juridică referitoare la administrarea justiţiei şi salarizarea magistraţilor care a fost publicată atât pe site-ul juridice.ro cât şi pe blogul personal. In aceea opinie nu faceam nicio referire la articolul 124 din Constitutie care ne-a fost supus astazi interpretarii.
Pentru corecta informare a opiniei publice, menţionez că la acea dată nici nu aveam calitatea de judecător al Curţii Constituţionale.
O situaţie similară este cea a profesorilor universitari, avocaţi, notari, ce şi-au exprimat în repetate rânduri opinii generale, anterior dobândirii calităţii de magistrat.

În consecinţă, exprimarea publică a opiniei mele generale care nu are legatura cu articolul 124 din Constitutie ce ne-a fost supus interpretarii, înainte de numirea mea ca judecător nu reprezintă o ante-pronunţare, prin urmare o încălcare a dispoziţiilor articolului 64 din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată sau a dispoziţiilor art 9 din legea 303/2004 privind statutul magistratilor republicata.

Azi, am lansat la Bookfest “Manualul de analiza a politicii externe”, coordinat de mine si de unul dintre cei mai straluciti studenti ai mei, Serban Filip Cioculescu. Cartea se epuizase inainte de lansare. M-am bucurat sa-i revad pe prietenii mei Stefan Vianu, Claudia Postelnicescu, Aurora Martin, Ioan Stanomir, Ionela Baluta si fiul ei Mihnea. Cel mai important lucru in existenta, spuneau Vaclav Havel si Rob Riemen, in linia lui Aristotel, este credinta in prietenie, nu in sensul ei de oportunitate pe care il considera vulgar, ci in sensul ei autentic, de solidaritate a valorilor. La lansarea cartii, au vorbit colegii mei de la Facultatea de Stiinte Politice, Catalin Avramescu si Cristian Preda. Catalin Avramescu, , recunoscut international ca unul dintre cei mai importanti ganditori politici al generatiei lui a discutat despre evolutia politicii externe de la conceptia lui Tocqueville la accesul individului la politica extrerna contemporane. Cristian Preda a discutat despre valoarea manualului din perspectiva unui fost secretar pentru de stat pentru francofonie in Ministerul de Externe. Amintandu-si ca in acest an se implinesc douazeci de la crearea Facultatii de Stiinte Politice, Cristian Preda a vorbit despre faptul ca aceasta carte este reflexia unei scolii de relatii internationale pe care am creat-o in Facultatea de Stiinte Politice. O linie in care etica in relatiile internationale este cea mai importanta, a spus Catalin Avramescu.O mare bucurie a fost sa ii intalnesc pe Simona Cioculescu si Barbu Cioculescu si frumoasa familie a lui Serban Filip Cioculescu. Am apreciat discretia si modestia Marinei Tataram si a lui Mihai- Razvan Ungureanu, autori care au fost prezenti la lansare. M-am bucurat sa revad multi fosti studenti straluciti ca Mea Dinulescu si altii despre care sper ca vor avea aceeasi cariera.
Amintindu-mi ceea ce mi-au spus colegii mei, Catalin Avramescu si Cristian Preda despre ceea ce inseamna actualitatea politicii, republic un studiu pe care l-am scris impreuna cu profesorul si expertul maghiar Gaspar Biro, care a parasit Romania in 1988 devenind consilier al Prim -Ministrului maghiar. Dr. Gáspár Bíró

Working paper on human rights and non-State actors (co-author Ms Antoanella-Iulia Motoc). UN Commission on Human Rights. Sub-Commission on the Promotion and Protection of Human Rights. Fifty-seveneth session. (E/CN4/Sub.2/2005/40)

Manualul de analiza a politicii externe coordinat de mine si de Serban Filip Cioculescu va fi lansat maine la Bookfest la ora 13.00 la Standul Polirom vor vorbi Catalin Avramescu si Cristian Diaconescu, si alti contributori la manual.

”Pladoyer pour les droits de l’ homme ” este o carte care merita să fie citita în profunzime şi conţine multe idei inovatoare în ceea ce priveşte protecţia drepturilor omului. Iulia Motoc este unul dintre puţinii raportori speciali care au reuşit să analizeze multe domenii ale drepturilor omului, avand o expertiza impresionanta în domeniul dreptului minorităţilor. Rapoartele sale sunt utilizate pe scară largă de către profesori universitari şi de ONG-uri. Activitatea Iuliei Motoc în domeniul drepturilor omului este impresionata prin numărul mare de domenii analizate dar si prin noutate şi de originalitate (de exemplu, rapoartele privind genetica), dar şi prin calitatea rapoartelor sale. Toate acestea o recomandă pe Iulia Motoc ca unul dintre cele mai calificaţi experţi internaţionali în domeniu.

Corneliu Birsan, judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Judecator ad-hoc la CEDO

Saptamana trecuta am fost Strasbourg, unde am participat in calitate de expert la sesiunea Comitetului pentru protectia minoritatilor nationale. Am fost aleasa in acest Comitet, care se ocupa cu monitorizarea protectiei minoritatilor nationale in 1998, de la inceputul crearii Comitetului Consultativ. Am fost realeasa acum patru ani cu voturile tuturor statelor membre ale Consilului Europei. O alegere fara precedent in istoria Consilului Europei. Alegerea mea de catre Consilul Europei era defapt a unsprecezea alegere a mea de catre institutii internationale, a trebuit sa numar ieri, raspunzand la un interviu,
Tot saptamana trecuta, am avut placerea sa vizitez Curtea Eurpeana a Drepturilor Omuiui, unde am fost nominalizata ca si judecator ad-hoc .Am avut placerea sa intalnesc ” echipa romana “, considerati unii dintre cei mai buni juristi ai Curtii. Am discutat cu grefierul-sef al Curtii.
Am avut placerea sa o revad pe vechea mea prietena, Ineta Ziemele, azi judecator al Curtii Europene , profesor la Riga si in Suedia, doctor la Cambridge.

De ce sa te bucuri cand esti in instantele internatioanale, ca esti roman, ca esti est-european si ai reusit sa reusesti in toate instantele in care est-europenii sau romani nu aveau nicio sansa ?

Dr. Stefanie Ricarda Roos- alter ipse amicus

Astazi este ultima zi in care Ricarda Roos mai este in Romania. Prezenta ei in spatiul juridic romanesc a fost exceptionala. Cristi Danilet a vorbit despre programele in care Stefanie Ricarda Roos a fost implicata. Dincolo de acestea, calitatile profesionale si umane ale Ricardei Roos sunt foarte rare. Am fost de mai multe ori la Heidelberg, alma mater a Ricardei Roos. Inainte de orice, Ricarda Roos este un excelent jurist, Am citit cateva dintre studiile ei academice si imi amintesc entuziasmul studentilor de la Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii Bucuresti, unde am invitat-o sa conferentieze.
Dr. Stefanie Roos reprezenta in Romania o fundatia Adenauer, a carorei politici in favoarea statului de drept sunt cunoscute. Modul in care Stefanie Ricarda Roos a aplicat aceste principii in Romania au demonstrat impartialitate si un simt al justitiei care ii sunt proprii.
Intre Bulgaria, Romania si Bosnia- Hertegoviana, dr. Stefanie Roos a lucrat cu o modestie si discretie rar intalnita. Intr-o lume in care deoseri vizibilitatea se castiga prin violenta, dr. Stefanie Ricarda Roos a reusit sa demonstreze ca, cel mai important lucru pentru un jurist raman simtul dreptatii si verticalitatea. Fara virtute , prietenia nu poate exista, scria Cicero in Laelius de Amicitia. Nu ne ramane decat sa credem ca aceeasi prietenia va exista intre dr. Stefanie Ricarda Roos si justitia romana, la binele careia a contribuit atat de mult.

Administrarea justitiei si salarizarea magistratilor

Raymond Aron scria candva: politica se asemenea cu fotbalul. Consideratiile lui erau subtile. Fara nicio legatura cu truismul contemporan: toata lumea se exprima in domeniul politicii. In ultimul timp, se observa un fenomen si mai interesant, dar mai nociv in acelasi timp. Toata lumea a inceput sa se priceapa la drept. Citesc editoriale stupefiante despre statului judecatorului, despre necesitatea ca acestia sa fie tratati ca orice functionar public.

Am condus ani de zile grupuri de lucruri pentru administrarea justitiei din cadrul diferitelor organizatii internationale. Toate dezbaterile internationale pe aceasta tema, a consolidarii statului de drept au aceeasi concluzie:este imposibil sa tratezi un magistrat ca un functionar public , din orice punct de vedere. Cresterea salariilor magistratilor in orice stat “ in tranzitie” a fost intotdeauna considerata ca una dintre primele masuri care trebuiau sa fie adoptate. Ani de zile, in aceste institutii am studit tabele cu salarizarea judecatorilor. Legatura intre aceasta salarizare, si ma refer inclusiv la pensii, si eficacitatea statului de drept era evidenta.

Cum pot sa functioneze spitalele, educatia sau alte sisteme publice sau private in lipsa unui stat de drept? Este evident, asa cum a demonstrat experienta multor state, ca aceste sisteme nu functioneaza. Orice consolidare democratica trebuie sa acorde un statut special magistratului, inclusiv din punct de vedere a drepturile salariale si apoi a pensiilor.
Cum pot sa-si redobandesca judecatorii demnitatea de care se bucura in oricare alt stat de drept?