Capitalismul monopolisto-mafiot si cum accepti sa devii” robotel”
Ma pregatesc sa scriou despre oligarhie si despre contributia generatiei mele la acest sistem. Deocamdata am gasit o nota a Ilenei Gavallet pe care o republic aici.
Oare chiar este genul de capitalism cel pe care îl avem astăzi în România ceea ce ne-am dorit în urmă cu 20 de ani?
O privire scurtă asupra evoluţiei acestui gen de capitalism ne conduce la câteva concluzii:
a) La o primă vedere, avem o serie de corporaţii, care deţin cam tot ce este semnificativ în energie, comerţ, finanţe, industrie. Atunci când, în aproape fiecare domeniu, exista câteva firme care controlează în mare măsura piaţa (şi o fac prin a se organiza în cartele de profil, aşa cum reiese din multele amenzi antitrust aplicate în mai toata lumea), economia respectiva, chiar daca este capitalistă, nu mai este o economie funcţionala de piaţă.
b) Din alt unghi de vedere, avem firme - căpuşă, care îşi duc traiul fie din intermedierea dubioasa (băieţii deştepţi din energie, ca ex), fie din sinecuri politico-publice (exista multe de firme private care trăiesc exclusiv din bani publici orientaţi). Nu se poate spune că în aceste cazuri putem vorbi de o economie de piaţa adevărată.
c) Există, în sfârşit, categoria întreprinzătorilor dedicaţi economiei de piaţă reale, care au propria afacere, în general mica sau cel mult mijlocie. Inevitabil, aceştia se confrunta în permanent şi inegal cu cei din primele 2 categorii şi de obicei sunt perdanţii confruntării. Chiar dacă exista din această categorie firme care au avut şi au succes de piaţă acest fapt nu schimba sensibil caracterul sistemului, impus de ceilalţi actori economici.
Ca o primă concluzie, avem deci de-a face cu un sistem economic în principal monopolisto - mafiot, care numai economie de piaţa reală nu este, deşi se numeşte capitalism. De ce ar trebui să considerăm că un astfel de sistem este mai bun decât sistemul tot monopolisto-mafiot, dar comunist, pe care l-am avut până în 1990 ?
Un prim răspuns standard este acela ca doar capitalismul aduce o eficienţă economică mai bună. Din punctul de vedere al angajatului român obişnuit, este o afirmaţie falsă: - în anii ‘80, un apartament de 2 camere costa 130 000 lei, adică echivalentul a 48 de luni de salariu mediu; astăzi, el costa minimum 30 000 euro, adică echivalentul a 100 de luni de salariu mediu.
Cel de –al doilea răspuns standard care este vehiculat: oricine este liber sa câştige oricât de mulţi bani este capabil. Desigur, daca intri în mafie; sau daca accepţi sa devii roboţel. Dar de aceasta axioma trebuie convinşi de către guvernanţi zecile de mii de şomerii care se vor ivi în 2009.

0 comments
Kick things off by filling out the form below.
You must log in to post a comment.